Pentru multe persoane, conceptul de „self – love” poate părea o teorie destul de exagerată și adesea oamenii ignoră importanța acesteia.
Dacă vorbim despre iubirea de sine, este ușor să ne imaginăm pe cineva care se mândrește cu el însuși, care se pune întotdeauna pe primul loc, dar iubirea de sine nu se limitează la asta, ci este mult mai mult de atât.
Iubirea de sine este cheia bunăstării mentale și ține la distanță multe bariere și probleme de sănătate, în special referindu-ne la depresie și anxietate.
Tuturor ne place să răspândim și să divinizăm dragostea, nu?
Dar întrebarea este: producem suficientă dragoste și pentru noi înșine?
Tu când ți-ai spus ultima dată „mă iubesc”?
Această întrebare pote părea o prostie, dar gândește-te: acestea sunt cuvintele pe care cel mai mult dorim să le auzim de la alții și totuși, rar ni le spunem nouă înșine.
Dacă nu ne simțim confortabil să ne spunem asta nouă, cum ne putem aștepta să fim confortabili în a accepta acest mesaj de la alții?
Nu întotdeauna ne putem baza doar pe surse externe pentru iubire, iar din acest motiv este important să învățăm și să aplicăm iubirea de sine.
O persoană care practică iubirea de sine nu va trebui niciodată să depindă de ceilalți pentru a fi fericită, iar acest lucru reprezintă un sentiment de împuternicire pe dinăuntru.
Ce trebuie noi să realizăm este faptul că dragostea de sine nu înseamnă a fi egoist, ci drept un rezumat, înseamnă să nu fi prea dur cu tine însuți
Așa că data viitoare când auzi vocea aceea din capul tău spunându-ți că nu ești suficient de bun sau că nu îți permiți să faci greșeli, doar ignor-o!
Când cei dragi greșesc, de multe ori îi ierți cu ușurință, dar dacă se întâmplă ca tu să greșești, de multe ori ești prea dur cu tine însuți, nu? De la acest punct ar trebui să te gândești mai bine.
Primul pas al iubirii de sine este conștientizarea că suntem doar oameni și este în regulă să faci greșeli, este bine să pierzi uneori, este în regulă să nu ai cea mai bună zi, săptămână sau lună.
A învăța să te iubești pe tine însuți diminuează, totodată, stresul, reduce amânarea și te face mai concentrat în orice domeniu în care activezi. Doamne, ce de beneficii aduce iubirea de sine, nu? Și mai putem enumera încă pe atât! (un alt motiv pentru a fi determinat să te adaptezi acestui concept).
Pot, afirmând pur și simplu că mă iubesc, să schimb cu adevărat modul în care mă privesc pe mine însumi?
Răspunsul este simplu, da.
Sentimentele noastre sunt unitatea de măsură emoțională care indică dacă gândurile noastre sunt aliniate cu adevăratul nostru sine.
Când gândim lucruri amabile și iubitoare despre noi înșine, ne simțim inspirați și fericiți. Când gândim lucruri neplăcute și critice despre noi înșine, ne simțim separați de noi înșine și suntem obligați (chiar de noi) să trăim în frică.
Când te iubești pe tine însuți, ai o perspectivă generală pozitivă despre tine. Asta nu înseamnă că te simți pozitiv cu tine însuți tot timpul. Ar fi nerealist!
De exemplu, te poți simți temporar supărat, trist sau dezamăgit de tine și … încă să te iubești! Dragostea de sine este fundamentul care ne permite să fim asertivi, să stabilim limite și să creăm relații sănătoase cu ceilalți, să practicăm îngrijirea de sine, să ne urmărim interesele și obiectivele și să ne simțim mândrii de cine suntem.
Este normal să fii ambivalent cu privire la iubirea de sine sau la orice schimbare. Cu toate acestea, să te iubești pe tine însuți nu înseamnă că trebuie să schimbi totul despre viața ta. Încearcă să te tratezi puțin mai bine decât ai făcut-o ieri.
Deși la început ți se poate părea ciudat, perseverează să afirmi că te iubești și că te accepți. A te vedea cea mai bună versiune a ta înseamnă, de fapt, a îmbrățișa adevărul.
Ceea ce proiectăm este ceea ce atragem, iar prin acest mod, vei atrage și alți oameni care te iubesc pentru ceea ce ești. Prin practică, iubirea de sine va deveni a doua natură.
Iubirea de sine e forma supermă de iubire. Restul iubirilor sunt derivate artificiale din iubirea de sine. – Carmen Dumitrescu
Eu nu-mi spun te iubesc cu voce tare, dar știu ca ma iubesc, simt asta în lucrurile pe care le fac pentru mine și vad asta când ma uit în oglinda.
Nu trebuie spus cu voce tare neapărat. Sentimentele sunt întotdeauna înaintea cuvintelor. Dacă în momentul în care te uiți în oglindă simți cu adevărat că te iubești, este perfect!!
Cred ca ar trebui sa invatam sa ne spune atat noua, cat si celor din jur.
In special noua 🙂
In urma cu ceva ani am ajuns la concluzia ca nu pot avea așteptări de la cineva sa ma iubească când eu nu ma iubesc.
In prezent am schimbat acest aspect important din viața mea.
Foarte adevarat!! Sper sa inteleaga cat mai multa lume acest aspect
Trebuie sa ne iubim mai intai noi pe noi si apoi sa oferim si sa primim iubire din jur!
Da, bună întrebare!… Din păcate, eu sunt cel mai mare critic al meu și nu îmi spun prea des că mă iubesc…